A trecut la cele veşnice Constantin-Corneliu Deneş

În ziua de 9 ianuarie 2022, în oraşul Nehoiu, a trecut la cele veşnice Constantin-Corneliu Deneş,  umorist, prozator, epigramist şi editor, membru fondator al Asociaţiei culturale „Renaşterea Buzoiană”.

        Dumnezeu să-l odihnească în pace!

 

        Referinţe:

    Într-o “proză fantastică” Constantin Deneş se confesează: “Eu a trebuit să fiu zidit în Aula asta, clipă de clipă, ceas de ceas, zi de zi, lună de lună, deceniu de deceniu, salon cu salon, plecăciune cu plecăciune, poză cu poză…” Această secvenţială definire a SINELUI este emblematică pentru un autor care exersează stilul baroc în incredibile catedrale aeriene. Cronicar al efemerului fascinant, scriitorul păstrează masivitatea expresivităţii şi în vitraliile epigramei, motiv pentru catre cineva făcea ca…trenul acuzându-l de lipsă de umor. Şi avea dreptate, în măsura în care acest gen se rezumă, pentru mulţi dintre noi, la facilitatea textelor ce aduc VACANŢA MARE a mahalalei în conştiinţa derutată a publicului. Iar, pe de altă parte, cum să râzi, altfel decât cu lacrimi, la  televizarea încremenită …în proiect: “Tot stând cu ochii pe ecran, / Avui o dezlegare bruscă: / Am râs destul cu Stan şi Bran, / Mai plângem şi cu Mona Muscă!”. Trimiterile – livreşti sau legate de anumite evenimente – fac şi ele viaţa grea cititorului amator de râs neambalat, ca în acest “Naufragiu între Scylla şi Charybda”: “Lectura, reducându-şi doza / Sub zece pagini, grav declin, / S-a poticnit pe la Spinoza, / Murind la Sfântul Augustin!” . Nu e de râs nici  “Meditaţia citadină” următoare: “Viaţa-i o eternă stare / De contrast utilitar: / Lângă mort văd o SALVARE / Şi-n liceu un INTIM-BAR!”. În concluzie, umorul  – de cea mai bună calitate – al acestui epigramist serios are hazul şi harul de a ne pune pe gânduri.